PUNGĂŞÍ, pungăşesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înşela, a (se) escroca. – Din pungaş.

PUNGĂŞÍ vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (înv.) a(-l) pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înşela, (Mold.) a şufări, (fam.) a coţcări, a potlogări, a şmecheri. (De ce m-ai ~ în tranzacţia încheiată?)

pungăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pungăşésc, imperf. 3 sg. pungăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pungăşeáscă

A PUNGĂŞ//Í ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaş. /Din pungaş