PUPÍLĂ, pupile, s.f. 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcţie de luminozitate, de distanţă etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic. Pupilă de ieşire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.

PUPÍLĂ s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ochilor, (franţuzism înv.) prunelă.

pupílă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. pupílei; pl. pupíle

PUPÍL//Ă ~e f. Orificiu central al irisului care permite pătrunderea luminii în ochi şi care are rolul de a adapta vederea în funcţie de luminozitate şi de distanţă; lumină a ochiului. /<fr. pupille, lat. pupilla

PUPÍLĂ s.f. Deschizătură rotundă situată la mijlocul irisului, care permite pătrunderea luminii în ochi. [Cf. fr. pupille, lat. pupilla].