PÚRICE, purici, s.m. 1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagră-cafenie, fără aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care se hrănesc cu sânge supt din corpul omului sau al unor animale. ♢ Expr. A i se face (cuiva) inima cât un purice, se spune când cineva se simte în mare primejdie, când este foarte speriat. A nu face (mulţi) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (În basme) De (sau pe) când se potcovea puricele = foarte demult; niciodată. 2. Numele a două specii de insecte parazite mici, care trăiesc pe plante: a) insectă de culoare albastră sau verde, cu un cap mic şi cu antene subţiri, care distruge legumele, în special răsadul de varză (Haltica obracea); b) insectă de culoare neagră, care ataca inul, trifoiul şi varza (Haltica nemorum). ♢ Compus: (Entom.) purice-de-apă = dafnie. 3. (La pl.) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite în tapiţerie, în cizmărie etc. 4. (La pl.) Impurităţi (de forma unor punctişoare) care apar pe ţesăturile de bumbac nesupuse procesului de albire. 5. (Tehn.; la pl.) Bucăţi mici de piatră, de beton sau de oţel care se aşază pe fundul cofrajului, sub armături etc. [Var.: púrece, púrec s.m.] – Lat. pulex, -icis.

púrice s. m., pl. púrici

PÚRIC//E ~i m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, de culoare cafenie-închisă, având membrele posterioare adaptate pentru sărit. ♢ A i se face cuiva inima cât un ~ a trece prin momente de (mare) spaimă; a trage o (mare) spaimă. A nu face (mulţi) ~i a nu rămâne mult timp într-un loc (de lucru). 2) Insectă parazită de talie mică, de diferite culori, care distruge diferite plante. ♢ ~-de-apă crustaceu dulcicol de talie foarte mică. 3) Fiinţă foarte mică. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Ţinte mici cu floarea mare (folosite de tapiţeri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctişoare negre pe pânza nealbită de bumbac. /<lat. pulex, ~icis