PURTÁRE, purtări, s.f. Acţiunea de a (se) purta şi rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe braţe). 2. Folosire, întrebuinţare. ♢ Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru. ♢ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuinţezi (un lucru) în mod obişnuit, zilnic. A-şi lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduită, comportare. – V. purta.

PURTÁRE s. v. circulaţie, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, graviditate, guvernare, mers, sarcină, stăpânire, umblet.

PURTÁRE s. 1. v. cărat. 2. folosire, întrebuinţare, purtat, uzură. (De atâta ~, pantalonii erau rupţi.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ţinută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproş.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mişcat.) 8. ducere, susţinere. (~ unei campanii de presă.)

purtáre s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtări

PURT//ÁRE ~ări f. 1) v. A PURTA. şi A SE PURTA. ♢ A lua la ~ un lucru a începe să întrebuinţeze un lucru zilnic. 2) Mod de a se purta; comportare; conduită. ♢ A-şi lua nasul la ~ v. NAS. /v. a (se) purta