PÚTINĂ, putini, s.f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri şi folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ♢ Expr. A spăla (sau a şterge) putina = a fugi pe furiş, a dispărea din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplăcute. – Lat. *putina.

PUŢINÁ vb. v. descreşte, diminua, împuţina, micşora, reduce, scădea.

PÚTINĂ s. (pop.) bărbânţă, (Transilv.) ghiob, pârlau, (prin Transilv.) şiroadă, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

PÚTINĂ s. v. cristelniţă.

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini

PÚTIN//Ă ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se ţin, mai ales, brânzeturile şi murăturile. ♢ A spăla (sau a şterge) ~a a pleca, a fugi (din faţa unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina