PUTOÁRE, putori, s.f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneş, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri uşoare. – Lat. putor, -is.

PUTOÁRE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

PUTOÁRE s. duhoare, infecţie, împuţiciune, miasmă, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simţea în nări o ~ insuportabilă.)

putoáre s. f., g.-d. art. putórii; pl. putóri

PUT//OÁRE ~óri f. 1) Miros neplacut, greu; duhoare. 2) fig. Persoană leneşă sau/si murdară. /<lat. putor, ~is