PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influenţa bacteriilor de putrefacţie; a se altera, a se strica, a se putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe şi ţesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcţii de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.

PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.

putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéşte, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. putrezeáscă

A PUTREZ//Í ~ésc tranz. 1) (despre substanţe organice) A deveni putred; a pierde total structura iniţială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiţii nefavorabile. ~ în temniţă. ♢ A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred