RẤŞNIŢĂ, râşniţe, s.f. 1. Maşină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner. ♢ Expr. A ajunge de la moară la râşniţă = a ajunge dintr-o situaţie bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râşniţă = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mişcată cu ajutorul animalelor de tracţiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica.

RÂŞNIŢĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător.

RÂŞNIŢĂ s. 1. (rar) morişcă. (~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.)

râşniţă s. f., g.-d. art. râşniţei; pl. râşniţe

RÂŞNIŢ//Ă ~e f. 1) Instalaţie primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner. ♢ A ajunge de la moară la ~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede şi mult. 2) Maşină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. răšnica