RÂIÓS, -OÁSĂ, râioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (1). ♢ Expr. (Fam.; substantivat) A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-şi da aere. [Pr.: râ-ios] – Râie + suf. -os.

RÂIÓS adj. v. scabios.

râiós adj. m., pl. râióşi; f. sg. râioásă, pl. râioáse

RÂ//IÓS ~ioásă (~ióşi, ~ioáse) şi substantival Care suferă de râie; cu râie; scabios. ♢ A face pe ~iosul a se ţine fudul fără motiv. /râie + suf. ~os