RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-şi) scădea, a(-şi) micşora temperatura. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obişnuită (din cauza unei spaime, a unei emoţii etc.); a îngheţa, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-şi pierde însufleţirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

A (se) răci ≠ a (se) încălzi

A răci ≠ a înfierbânta

RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

răcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răceáscă

A RĂC//͹ ~ésc tranz. A face să se răcească; a răcori. ♢ A-şi ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece

A RĂC//Ͳ ~ésc intranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece

A SE RĂC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-şi pierde interesul (faţă de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece

raci, ráciuri, s.n. (reg.) grătar.