RĂMĂŞÁG, rămăşaguri, s.n. (Construit mai ales cu verbele „a pune“, „a face“, „a ţine“) Convenţie între persoane care susţin lucruri contrare şi prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenţiei; prinsoare, pariu, rămăşeală, rămas. – Rămas + suf. -şag.

RĂMĂŞÁG s. v. pariu.

rămăşág s. n., pl. rămăşáguri

RĂMĂŞÁG ~uri n. Înţelegere între per-soane care, susţinând lucruri contrare, se obligă să dea o compensaţie materială celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A câştiga un ~. /rămas + suf. ~şag