RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A(-şi) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufleteşte; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.

RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)

RĂNÍ vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia.

RĂNÍ vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. şi Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.)

răní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răneáscă

râní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. râneáscă

A RĂN//Í ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti

A RÂN//Í ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăţa de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafaţă. /<bulg. rina