RĂSĂRÍT¹, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ Fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Ţară, ţinut aşezat în direcţia răsăritului (2) faţă de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ţinut sau dintr-o astfel de ţară. ♢ Expr. Răsăritul şi Apusul = lumea întreagă. – V. răsări.

RĂSĂRÍT², -Ă, răsăriţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieşit din pământ; încolţit². ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puţin) decât alţi copii. 2. Care depăşeşte măsura comună, obişnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări.

Răsărit ≠ amurg, apus, asfinţit, vest

RĂSĂRÍT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărişor.

RĂSĂRÍT s. 1. răsărire. (~ul lunii.) 2. v. est. 3. v. ger-minaţie.

RĂSĂRÍT adj. (BOT.) germinat, încolţit. (Plantă ~.)

răsărít s. n., pl. răsăríturi

RĂSĂRÍT² ~uri n. 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; est. 3) Spaţiu geografic aflat în direcţia acestui punct cardinal; orient; est. 4) Moment când răsare Soarele. /v. a răsări