RĂSÁD, răsaduri, s.n. Plantă tânără (crescută din sămânţă în seră sau în răsadniţă) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminţie. – Din bg. razsad, scr. rasad.

RĂSÁD s. (BOT.) (înv. şi reg.) sad. (~ de roşii.)

răsád s. n., pl. răsáduri

RĂSÁD ~uri n. 1) (adesea cu sens colectiv) Plantă tânără crescută din sămânţă în condiţii speciale (de seră), care urmează să fie răsădită în pământ (la aer liber). 2) fig. fam. Urmaş al aceluiaşi străbun. /< bulg. razsad, sb. razsada