RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. Cf. sl. r a s c k o l a „schismă, despărţire“.

RĂSCOÁLĂ s. răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold;) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (tig.) tulburare (A izbucnit o puternică ~.)

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále

RĂSCOÁL//Ă ~e f. 1) Mişcare violentă de protest (a ţăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă. 2) fig. Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. /v. a (se) răscula