RĂSCUMPĂRÁ, răscúmpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti preţul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul sau (oferind un suprapreţ). 2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligaţie bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acţiune (dăunătoare) săvârşită; (despre realizări) a constitui o compensaţie. ♦ Fig. A ispăşi o greşeală făcută. – Răs- + cumpăra.

A răscumpăra ≠ a amaneta

RĂSCUMPĂRÁ vb. v. răzbuna.

RĂSCUMPĂRÁ vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A ~ un obiect amanetat.) 2. (înv.) a scumpăra. (A ~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. v. ispăşi. 5. v. mântui.

răscumpărá vb., ind. prez. 1 sg. răscúmpăr, 3 sg. şi pl. răscúmpără

A RĂSCUMPĂRÁ răscúmpăr tranz. 1) (lucruri vândute sau amanetate) A lua înapoi contra plată. 2) rar (captivi) A pune în libertate în schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a răsplăti. 4) (greşeli, fapte rele) A ispăşi prin chinuri şi dureri. /răs- + a cumpăra