RĂSPẤNTIE, răspântii, s.f. Loc unde se încrucişează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ Fig. Moment hotărâtor în viaţa cuiva. [Var.: (reg.) răspíntene s.f.] – Din sl. raspontije.

RĂSPÂNTIE s. v. răscruce.

RĂSPÂNTIE s. intersecţie, încrucişare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.)

răspântie s. f. (sil. -ti-e), art. răspântia (sil. -ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (sil. -ti-i-)

RĂSPÂNTI//E ~i f. 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răscruce; încrucişare. 2) fig. Moment crucial în viaţa cuiva; răscruce. ♢ La ~ la un moment hotărâtor. [G.-D. răspântiei; Sil. -ti-e] /<sl. raspontije