RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greşit, a denatura (în mod voit) înţelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci.

RĂSTĂLMĂCÍ vb. v. denatura.

răstălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstălmăcésc, imperf. 3 sg. răstălmăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răstălmăceáscă

A RĂSTĂLMĂC//Í ~ésc tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenţionat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci