RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat ameninţător, a ridica glasul. – Et. nec.

RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născo-corî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce te ~ aşa la el?)

răstí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstésc, imperf. 3 sg. răsteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsteáscă

A SE RĂST//Í mă ~ésc intranz. A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). /Orig. nec.