RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăţi. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios.

Răutăcios ≠ bun

RĂUTĂCIÓS adj. 1. (livr.) maliţios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheş, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sar-castic, (livr.) maliţios, (fig.) veninos. (O aluzie ~oasă.) 3. v. duşmănos. 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

răutăciós adj. m. (sil. ră-u-), pl. răutăcióşi; f. sg. răutăcioásă, pl. răutăcioáse

RĂUTĂCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) şi substantival Care este predispus să facă răutăţi; plin de răutate. 2) şi adverbial Care vădeşte răutate; maliţios; caustic. O aluzie ~oasă. [Sil. ră-u-] /răutate + suf. ~ios