|
|
răzbunător. 6 rezultate gasite
RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător.
Răzbunător ≠ nerăzbunător
Răzbunător ≠ nerăzbunător, nevindecativ
RĂZBUNĂTÓR adj. duşmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânaş, zăcaş. (E un om ~.)
răzbunătór adj. m., pl. răzbunătóri; f. sg. şi pl. răzbunătoáre
RĂZBUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare. Om ~. /a (se) răzbuna + suf. ~ător
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
