RĂZLEŢÍ, răzleţesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. şi tranz. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) împrăştia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăţi.

A (se) răzleţi ≠ a (se) uni

A răzleţi ≠ a împreuna, a grămădi

A se răzleţi ≠ a se grămădi

RĂZLEŢÍ vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăştia. 4. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)

răzleţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzleţésc, imperf. 3 sg. răzleţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzleţeáscă

A RĂZLEŢ//Í ~ésc tranz. A face să se răzleţească. /răz- + a lăţi

A SE RĂZLEŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fiinţe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcţii diferite; a se împrăştia; a se risipi. /răz- + a se lăţi