RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subţire de pe suprafaţa unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obţine un material mărunţit. – Rade + suf. -ui.

RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăţa.)

răzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzuiáscă

A RĂZU//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, caşcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui