RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune

RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzvrăteáscă

A RĂZVRĂT//Í mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti

A SE RĂZVRĂT//Í ~ésc intranz. pop. A declanşa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăţilor sociale şi economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti