RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuşi, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greş. ♦ Refl. A nu reuşi să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităţilor sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanşată. – Din fr. rater.

RÁTĂ, rate, s.f. 1. Cotă, parte eşalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligaţii. ♢ Loc. adj. şi adv. În rate = cu plata eşalonată în tranşe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă şi suma împrumutată. Rată a finanţării interne = raportul dintre sursele de autofinanţare şi valoarea investiţiei. – Din germ. Rate.

RÁŢĂ, raţe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice şi sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat şi turtit, cu trunchiul scurt şi îndesat, şi cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ♢ Raţă sălbatică = strămoşul celor mai multe raţe domestice, foarte asemănătoare cu acestea şi apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Raţă domestică = denumire dată multiplelor varietăţi provenite prin domesticirea raţei sălbatice şi deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calităţile productive etc. ♢ Expr. (A merge, a se mişca, a umbla) ca o raţă = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. r o s ë, scr. r a c a.

RÂŢĂ s. v. literă, slovă.

RÁŢĂ s. v. ploscă, urinar.

RÁTĂ s. 1. (rar) tranşă, (pop.) câşti, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobânzii.) 3. v. curs.

RATÁ vb. v. pierde.

ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. şi pl. rateáză

rátă s. f., pl. ráte

ráţă s. f., g.-d. art. ráţei; pl. ráţe

A RAT//Á ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater

A SE RAT//Á mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eşec; a eşua. /<fr. rater

RÁT//Ă ĕ f. Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eşalonat. A restitui o sumă în ĕ. /

RÁŢ//Ă¹ ~e f. 1) Pasăre înotătoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la vârf, cu picioare scurte şi palmate şi cu penaj divers colorat. ~ domestică. ~ sălbatică. ♢ A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge legănat. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. / cf. alb. rosë, sb. raca

RÁŢĂ² f. art. 1) Dans popular executat de perechi, cu paşi legănaţi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cf. alb. rosë, sb. raca

RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. şi intranz. A eşua în încercarea de a realiza din poziţii favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoţiei etc.

râţă, râţe, s.f. (înv.) numele literei „r“ din alfabetul chirilic; literă, slovă, buche; (ironic) învăţătură.

RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greş. ♦ A nu reuşi, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].

RÁTĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile în care se eşalonează o sumă de bani sau o obligaţie de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobânzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare şi capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare şi întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].