RAFINÁRE, rafinări, s.f. Acţiunea de a (se) rafina şi rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impurităţile din unele substanţe (alcool, uleiuri, zahăr etc.), în scopul îmbunătăţirii calităţii lor. 2. Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere. – V. rafina.

RAFINÁRE s. 1. v. stilare. 2. fineţe, rafinament, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.)

rafináre s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

RAFINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) rafina şi rezultatul ei; rafinaj. ♦ Operaţia de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obţine un grad de măcinare mai ridicat. [< rafina].