RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulaţie etc.) A se despărţi în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.

RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producţia.)

ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica

A SE RAMIFICÁ pers. 3 se ramífică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărţi în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcţii. /<lat. ramificare, fr. ramifier

RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărţi în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].