RÁRIŢĂ, rariţe, s.f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părţi, formând şanţuri. 2. (La pl. art.) Şir de trei stele din constelaţia Orion. [Var.: ráliţă s.f.] – Din bg. raliţa (apropiat prin etimologie populară de rar).

RĂRIŢÁ, răriţez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rariţa. – Din rariţă.

RĂRIŢÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a şărui. (A ~ ogorul.)

RÁRIŢA s. art. v. luceafărul de ziuă, lucea-fărul din zori, sirius.

RÁRIŢĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Tran-silv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.

Ráriţa (steaua Sirius) s. pr. f. art.

ráriţă (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriţei; pl. ráriţe

răriţá vb., ind. prez. 1 sg. răriţéz, 3 sg. şi pl. răriţeáză

RÁRIŢ//Ă ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părţi. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelaţia Orion, care sunt aşezate în şir. [G.-D. rariţei] /<bulg., sb. ralica

A RĂRIŢ//Á ~éz tranz. A ara cu rariţa. /Din rariţă