REŞEDÍNŢĂ, reşedinţe, s.f. Sediul unei autorităţi sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ Loc. adj. De reşedinţă = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane. – Din fr. résidence (după şedinţă).

REŞEDÍNŢĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezământ, (rusism înv.) stoliţă. (~ guvernului.) 2. v. capitală.

reşedínţă s. f. şedinţă

REŞEDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; rezidenţă. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidenţă. /<fr. résidence

REŞEDÍNŢĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].