REŢÉTĂ, reţete, s.f. 1. Formulare în scris a unei doctorii şi a modului de a o prepara; prescripţie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hârtia pe care medicul a scris această prescripţie medicală. 2. Ansamblu de indicaţii privind materiile prime, proporţia, modul de preparare pentru obţinerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluţie practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situaţii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. r i c e t t a, fr. r e c e t t e.

REŢÉTĂ s. prescripţie, (înv.) ordonanţă. (~ medi-cală.)

reţétă s. f., pl. reţéte

REŢÉT//Ă ~e f. 1) Prescripţie eliberată de medic, în care se indică medicamentele nece-sare unui bolnav şi modul lor de administrare. 2) Formular pe care este scrisă o asemenea prescripţie. 3) Ansamblu de indicaţii privind modul de preparare a unei mâncări sau a unei băuturi. 4) fig. Soluţie practică pentru rezol-varea unei probleme dificile. / < ngr. retsétta, germ. Rezept, fr. recette

REŢÉTĂ s.f. 1. Ordonanţă, prescripţie medicală. ♦ Formular special pe care medicul prescrie medicamentele. ♦ Indicaţie pentru prepararea unei mâncări sau băuturi. 2. (Fig.) Soluţie practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situaţii diferite. ♦ (Fig.) Formulă stereotipă; şablon. 3. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol etc. [< fr. recette, cf. it. ricetta].