REŢÍNERE, reţineri, s.f. Acţiunea de a (se) reţine şi rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenţie (3). – V. reţine.

REŢÍNERE s. v. răceală.

REŢÍNERE s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abţinere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta ~ în comportare?) 6. reti-cenţă, rezervă, (livr.) parcimonie. (~ neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenţie. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. menţinere, păstrare. (~ apei în sol.) 10. v. retenţie. (Baraje de ~.)

reţínere s. f. ţinere

REŢÍNERE s.f. Acţiunea de a reţine şi rezultatul ei; păstrare, rezervă. [< reţine].