REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tul-burare.

rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

REBELIÚN//E ~i f. Acţiune violentă îm-potriva unei nedreptăţi; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion

REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].