RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. r e c e p t o r, r e c e p t i v, r e c e p ţ i e.

RECEPTÁ vb. v. recepţiona.

receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. şi pl. recepteáză

A RECEPT//Á ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiaţii etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepţiona. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neaşteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepţie

RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepţiona (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].