RÉCHIE, rechii, s.f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

RÉCHIE s. v. rezedă.

réchie s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)

RÉCHI//E ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată şi cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui şi cu fructul o capsulă, care creşte în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.