RECOLTÁRE, recoltări, s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei. – V. recolta.

RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări

RECOLTÁRE s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta].