RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparaţiei dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la faţa locului condiţiile în care s-a petrecut o infracţiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spaţiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

RECONSTITUÍ vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. v. re-construi. 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întâmplată.)

reconstituí vb. constitui

A RECONSTITUÍ reconstítui tranz. şi fig. (obiecte, acte etc.) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface. ~ un text. ~ în memorie. /<fr. reconstituer

RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondenţă fonetică. 2. A restabili un fapt aşa cum a fost. ♦ A stabili la faţa locului împrejurările în care s-a petrecut o infracţiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstítui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].