RECONSTRÚCŢIE, reconstrucţii, s.f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparaţiei dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

RECONSTRÚCŢIE s. 1. reclădire, reconstruire, rezidire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.) 2. (LINGV.) reconstituire, refacere, (rar) recon-struire. (~ unei forme lexicale primitive.) 3. v. re-facere.

reconstrúcţie s. f. construcţie

RECONSTRÚCŢIE s.f. Reconstruire, reclădire; refacere. ♦ (Lingv.) Reconstituire. [Gen. -iei, var. reconstrucţiune s.f. / cf. fr. reconstruction].