RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mişcare) Care este în linie dreaptă. ♢ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

Rectiliniu ≠ curbliniu

RECTILÍNIU adj. v. drept.

rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. şi f. rectilínii

RECTILÍNI//U ~e (~i) 1) (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].