RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la“) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re¹- + curge (după fr. recourir).

RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)

recúrge vb. curge

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susţinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanţe; a se folosi pentru a obţine ceva; a apela. ~ la forţă. /re- + a curge

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].