REFLÉCŢIE, reflecţii, s.f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecţiúne s.f. ] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).

REFLÉCŢIE s. 1. v. cugetare. 2. v. părere.

reflécţie s. f. (sil. -flec-ţi-e), art. reflécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reflécţiei; pl. reflécţii, art. reflécţiile (sil. -ţi-i-)

REFLÉCŢI//E ~i f. Proces de examinare profundă a unei idei, situaţii sau probleme; cugetare adâncă; meditaţie. [G.-D. reflec-ţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. réflexion, lat. reflexio, ~onis, germ. Reflexion

REFLÉCŢIE s.f. 1. Cugetare, meditaţie, gândire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflecţiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflexio].