REFLECTÁRE, reflectări, s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esenţa raportului dintre subiect şi obiect, dintre conştiinţă şi lumea exterioară. – V. reflecta.

REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva într-o oglindă.) 4. înfăţişare, oglindire, reprezentare. (~ realităţii în artă.) 5. v. proiecţie. 6. v. cugetare.

reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări

REFLECTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaştere a lumii de către om. [< reflecta].