RÉGE, regi, s.m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deţine puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanţa, prin competenţa sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de şah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărţile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

RÉGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.

rége s. m., pl. regi

RÉG//E ~i m. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ♢ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de şah) Piesă care ocupă o poziţie principală. 4) (la jocul de cărţi) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis

RÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanţa sa). 3. Piesa principală la jocul de şah. ♦ Popă, rigă (la cărţi). [< lat. rex].