REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret.

REGRÉT s. căinţă, mustrare, pocăinţă, remuşcare, părere de rău, (rar) penitenţă, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franţuzism înv.) repentir. (Simţea un sincer ~ pentru cele făcute.)

regrét s. n. (sil. -gret-), pl. regréte

REGRÉT ~e n. Părere de rău cauzată de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte repro-babile; remuşcare; căinţă. /<fr. regret

REGRÉT s.n. Părere de rău; remuşcare. [Pl. -te. / < fr. regret].