RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre).

A relua ≠ a abandona

RELUÁ vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. re-începe. 4. v. continua.

reluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reiáu, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. reiá; ger. reluând (sil. -lu-ând)

A RELUÁ reiáu tranz. 1) A lua din nou. 2) (activităţi întrerupte) A continua după o întrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].