REMINISCÉNŢĂ, reminiscenţe, s.f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămăşiţă, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

reminiscénţă s. f., g.-d. art. reminiscénţei; pl. reminiscénţe

REMINISCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realităţi trecute; rămăşiţă vagă. 3) (în creaţia artistică şi literară) Element inspirat ca urmare a unei influenţe mai mult sau mai puţin conştiente. /<fr. reminiscence, lat. reminiscentia, ~ae

REMINISCÉNŢĂ s.f. Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Rămăşiţă, urmă. [Cf. fr. réminiscence, it. reminiscenza, lat. reminiscentia < reminiscere – a-şi aminti].