RENÚME s.n. Nume bun; faimă, reputaţie, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. po-pularitate. 4. v. veste. 5. v. reputaţie.

renúme s. n.

RENÚME n. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; slavă; faimă; reputaţie; populari-tate. /<fr. renom

RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputaţie, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume].