REPARÁŢIE, reparaţii, s.f. 1. Ansamblu de operaţii efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menţine sau a-l readuce în starea normală de funcţionare. ♢ Reparaţii capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc., Fig. supunerea organismului unor analize şi tratamente generale în vederea restabilirii sănătăţii. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacţie pentru o ofensă. [Var.: reparaţiúne s.f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

REPARÁŢIE s. 1. v. depanare. 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. şi reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. v. despăgubire.

reparáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reparáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reparáţiei; pl. reparáţii, art. reparáţiile (sil. -ţi-i-)

REPARÁŢI//E ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despăgubire. ~i de război. [G.-D. reparaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. réparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

REPARÁŢIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacţie, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparaţiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio].