REPARTÍŢIE, repartiţii, s.f. Distribuire, împărţire, repartizare. – Din fr. répartition.

REPARTÍŢIE s. v. distribuire.

repartíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. repartíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. repartíţiei; pl. repartíţii, art. repartíţiile (sil. -ţi-i-)

REPARTÍŢI//E ~i f. 1) v. A REPARTIZA. 2) ec. Proces de distribuire a produselor muncii între membrii societăţii în funcţie de relaţiile de producţie existente. [G.-D. repartiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. répartition

REPARTÍŢIE s.f. Repartizare, distribuire, împărţire. ♦ (Concr.) Înscris prin care se repartizează o locuinţă. ♦ (Ec.) Proces de repartizare a produselor între membrii societăţii, determinat de relaţiile de producţie din acea societate. [Gen. -iei, var. repartiţiune s.f. / < fr. répartition].