REPÉNT, -Ă, repenţi, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (şi din loc în loc dă naştere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.

REPÉNT adj. (BOT.) târâtor. (Plante ~; tulpini ~.)

repént adj. m., pl. repénţi; f. sg. repéntă, pl. repénte

REPÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre plante) Care are tulpina întinsă pe pământ; cu tulpina culcată. /<lat. repens, ~ntis

REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante şi despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ şi din loc în loc dă naştere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nţi, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].