REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re¹- + publica.

REPÚBLICĂ, republici, s.f. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; ţară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populaţia unei astfel de ţări. – Din it. republica, fr. république.

REPÚBLICĂ s. (POL.) (înv.) publică.

REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)

republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. şi pl. repúblică

repúblică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica

REPÚBLI//CĂ ~ci f. 1) Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanţi aleşi pe un anumit termen. 2) Ţară care are această formă de guvernământ. 3) rar Populaţia unei asemenea ţări. [G.-D. republicii] /<it. republica, fr. république, lat. respublica

REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (şi periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; ţară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica]

REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească